lukoil-banenr

Ford Mustang – o emblemă a Americii

Prin anii 60, pentru satisfacerea nevoilor populaţiei tinere, era nevoie de un model sport, atrăgător, puternic şi în acelaşi timp accesibil. Un roadster proaspăt care să alerge pe şoselele dintre state şi să atragă privirile în oraş. Pentru acoperirea acestui segment, Ford lansa pe 17 aprilie 1964 în pavilionul Ford al New York World’s Fair primul Mustang, care a şi putut fi cumpărat în aceeaşi zi. A fost probabil una dintre cele mai importante zile ale istoriei auto: numai în prima zi de vânzare au intrat în posesia americanilor 22.000 de unităţi – un record încă neînvins, cumpărătorii ajungând să doarmă în faţa magazinelor pentru a fi siguri că vor reuşi să o cumpere.

bodybuilding

diselok

În anul 1964 au fost realizate 418.000 de modele, pentru ca în 1966 pragul de un milion de unităţi să fie atins. Imaginea de ”muscle car” de 2000$ a cucerit subit publicul american, iar clienţii se-nghesuiau pe listele de aşteptare. Iniţial Ford Mustang, modelul 1964, era disponibil în doar două variante de caroserie: coupe şi convertible. Maşina de atunci venea cu o capotă alungită şi cu un spate scurt, iar la exterior predominau elementele cromate. Sigla nu era clasicul model Ford, ci a fost creat un simbol special, un cal care aleargă. Interiorul maşinii era realizat tot în stil sport, cu două locuri în faţă, iar în spate cu o banchetă micuţă. În ceea ce priveşte motorul, un V-8 reprezenta „inima” modelului de 225 CP, oferind forţa suficientă pentru o maşina sport a anilor ’60. Sunetul acelui V8 de 4,7 litri a devenit semnătura neoficială a Mustang-ului. A fost puntea dintre şoferul de rând şi cursele auto, pentru ca 17$ îi erau de-ajuns unui tânăr cu permis de conducere pentru a fugi cu un Mustang GT 350 pe circuit pentru o zi, în ceea ce se numea ”rent-a-racer”. Cu un “look” extrem de sportiv şi un preţ de producţie foarte scăzut, comparativ cu al celorlalte maşini din aceeaşi clasă ale epocii, Mustang-ul reuşea să se impună pe piaţa ca lider în vânzări şi inovaţie. De-a lungul anilor, Ford a continuat să dezvolte celebrul model, aducând-i nenumărate îmbunătăţiri şi schimbări atât sub capotă, cât şi la suprafaţa ei. Au fost 9 generaţii Mustang, pe lângă care se mai numără şi ediţii speciale, dar şi artificii de design şi chiar de logo – calul fiind înlocuit cu o cobră. Însă, în afară de modelele anilor ’90, Mustang şi-a păstrat aceeaşi capotă lungă a motorului, cu grila frontală ridicată, luneta înclinată şi un inconfundabil galop sonor al motorului. Este unul din puţinele modele încă aflate în producţie cu o tradiţie atât de lungă şi de glorioasă, şi fără îndoială, era singura maşină capabilă să joace în ”Bullit”(scena din film a devenit memorabilă în istoria cinematografiei, fiind considerată cea mai bună urmărire de maşini filmată vreodată). Iar vedeta filmului nu e poliţistul, jucat de Steve Mcqueen, ci maşina sa „un Mustang”, care va rămâne în istorie ca o emblemă a Americii.

Însa nu numai imaginea a vândut atât de bine Mustangul. Un rol crucial l-a avut strategia adoptata de Ford. Maşina era ieftină pentru că utiliza o mare parte din piesele altor modele, dar era totuşi construita pentru tineri. Iar tinerii voiau o maşină puternică, arătoasă şi nu în ultimul rând, diferită. Aşa că Ford le-a oferit cea mai variată gamă de dotări opţionale. Astfel, un client putea alege un Mustang cu 2 sau 4 locuri, hardtop sau convertible, jante, pneuri, transmisie, suspensii şi scaune în diferite versiuni şi, pentru numai 400$ în plus, motorul de 6 cilindri putea fi înlocuit cu un V8 de 225CP. Sunetul acelui V8 de 4,7 litri a devenit semnătura neoficială a Mustang-ului. A fost puntea dintre şoferul de rând şi cursele auto, pentru ca 17$ îi erau de-ajuns unui tânăr cu permis de conducere pentru a fugi cu un Mustang GT 350 pe circuit pentru o zi, în ceea ce se numea ”rent-a-racer”.

Iniţial Ford Mustang, modelul 1964, era disponibil în doar două variante de caroserie: coupe şi convertible. Maşina de atunci venea cu o capotă alungită şi cu un spate scurt, iar la exterior predominau elementele cromate. Sigla nu era clasicul model Ford, ci a fost creat un simbol special, un cal care aleargă. Interiorul maşinii era realizat tot în stil sport, cu două locuri în faţă, iar în spate cu o banchetă micuţă. În ceea ce priveşte motorul, un V-8 reprezenta „inima” modelului de 225 CP, oferind forţa suficientă pentru o maşina sport a anilor ’60. Sunetul acelui V8 de 4,7 litri a devenit semnătura neoficială a Mustang-ului. A fost puntea dintre şoferul de rând şi cursele auto, pentru ca 17$ îi erau de-ajuns unui tânăr cu permis de conducere pentru a fugi cu un Mustang GT 350 pe circuit pentru o zi, în ceea ce se numea ”rent-a-racer”. Cu un “look” extrem de sportiv şi un preţ de producţie foarte scăzut, comparativ cu al celorlalte maşini din aceeaşi clasă ale epocii, Mustang-ul reuşea să se impună pe piaţa ca lider în vânzări şi inovaţie. În fiecare an modelul a suferit modificări performante, iar liniile de design atât la interior, cât şi la exterior au fost upgradate. În anul 1967 a apărut un nou model de Mustang, prin care se schimba linia generala a maşinii. Acest model a devenit celebru şi datorita implicării lui Shelby care împreuna cu Ford a dezvoltat o versiune specială a acestei maşini.

Primul Mustang de serie a fost dezvăluit publicului în pavilionul Ford al New York World’s Fair pe 17 aprilie 1964 şi a putut fi cumpărat în aceeaşi zi. A fost probabil una dintre cele mai importante zile ale istoriei auto: numai în prima zi de vânzare au intrat în posesia americanilor 22.000 de unităţi – un record încă neînvins, cumpărătorii ajungând să doarmă în faţa magazinelor pentru a fi siguri că vor reuşi să o cumpere. În anul 1964 au fost realizate 418.000 de modele, pentru ca în 1966 pragul de un milion de unităţi să fie atins. Imaginea de ”muscle car” de 2000$ a cucerit subit publicul american, iar clienţii se-nghesuiau pe listele de aşteptare. Însa nu numai imaginea a vândut atât de bine Mustangul. Un rol crucial l-a avut strategia adoptata de Ford. Maşina era ieftină pentru că utiliza o mare parte din piesele altor modele, dar era totuşi construita pentru tineri. Iar tinerii voiau o maşină puternică, arătoasă şi nu în ultimul rând, diferită. Aşa că Ford le-a oferit cea mai variată gamă de dotări opţionale. Astfel, un client putea alege un Mustang cu 2 sau 4 locuri, hardtop sau convertible, jante, pneuri, transmisie, suspensii şi scaune în diferite versiuni şi, pentru numai 400$ în plus, motorul de 6 cilindri putea fi înlocuit cu un V8 de 225CP. Sunetul acelui V8 de 4,7 litri a devenit semnătura neoficială a Mustang-ului. A fost puntea dintre şoferul de rând şi cursele auto, pentru ca 17$ îi erau de-ajuns unui tânăr cu permis de conducere pentru a fugi cu un Mustang GT 350 pe circuit pentru o zi, în ceea ce se numea ”rent-a-racer”.

De-a lungul anilor, Ford a continuat să dezvolte celebrul model, aducând-i nenumărate îmbunătăţiri şi schimbări atât sub capotă, cât şi la suprafaţa ei. Au fost 9 generaţii Mustang, pe lângă care se mai numără şi ediţii speciale, dar şi artificii de design şi chiar de logo – calul fiind înlocuit cu o cobră. Însă, în afară de modelele anilor ’90, Mustang şi-a păstrat aceeaşi capotă lungă a motorului, cu grila frontală ridicată, luneta înclinată şi un inconfundabil galop sonor al motorului. Este unul din puţinele modele încă aflate în producţie cu o tradiţie atât de lungă şi de glorioasă, şi fără îndoială, era singura maşină capabilă să joace în ”Bullit”(scena din film a devenit memorabilă în istoria cinematografiei, fiind considerată cea mai bună urmărire de maşini filmată vreodată). Iar vedeta filmului nu e poliţistul, jucat de Steve Mcqueen, ci maşina sa „un Mustang”, care va rămâne în istorie ca o emblemă a Americii.

La mijlocul anilor ’60, efectele baby-boom-ului de după război ajungeau la maturitate în SUA. Milioane de copii atingeau vârsta legală pentru a putea conduce, iar Ford a înţeles la timp că aceştia nu aveau sa folosească maşini ca ale părinţilor. Era nevoie de un model sport, atrăgător, puternic şi în acelaşi timp accesibil. Un roadster proaspat care să alerge pe şoselele dintre state şi sa atragă privirile în oraş.

 

Comentarii