Când vine vorba de vehicule electrice (EV), mulți dintre voi probabil că își vor aminti de americani, cei care au făcut o adevărată revoluție în industria auto cu Tesla Model S. De aici a luat foc și trendul, care ne-a adus mai multe EV-uri de diferite clase, dimensiuni, preț și performanțe.

Iar dacă Tesla Model S este poziționat ca un automobil foarte rapid, bine dotat, bine echipat, cu tehnologii avansate și care poate fi o alternativă multor sedane premium cu motoare convenționale, atunci mașina de astăzi, Renault ZOE este o alternativă ”ieftină” compactelor de oraș. O soluție pentru cei ce își doresc un mijloc de transport, oarecum accesibil, care nu te bate la buzunare cu un consum mare de carburant, nu te plimbă prin service pentru revizii de ulei și filtre și de la care ai avea nu foarte mari pretenții.

Un design expresiv, în stilul Renault

Exemplarul testat, este o mașină la mâna a doua. Dealerul local Renault, nu s-a obosit prea mult să contacteze cu noi pentru invitații la test drive atunci când a fost dezvăluit primul ZOE din țară și nici măcar să anunțe că vor importa un astfel de model. Dar, tot răul spre bine. Faptul că EV-ul a fost deja în folosință anterior mă ajută să îmi fac o idee mai clară despre calitatea materialelor, defecțiunile apărute în timp sau alte probleme de ordin tehnic.

Așadar să revenim, Z.O.E. este primul automobil de serie produs de Renault, cu formă și siluetă de autoturism în tot sensul cuvântului (pentru a exclude Twizy), echipat cu motor și baterii electrice și care își are denumirea de la abreviatura Z.E. – Zero Emissions.

Pentru cei pasionați de ecologie și design emotiv, este o mașină chiar OK. Neobișnuită, se remarcă în trafic, silențioasă (așa credeam eu) și desigur, foarte economă. Cu un asemenea pachet de impresii și idei, am întâmpinat mașina, în parcarea redacției AutoExpert.

Primul contact.
Deci, am cheia în mână. Este o cheie obișnuită, de tip card foarte familiară proprietarilor de Renault Megane/Scenic/Clio, doar că are în plus două butoane, unul de deblocare a mufei de încărcare (ajungem la ea mai târziu) și încă un buton pentru climatizor, sistem care m-a supărat cel mai rău pe durata testului.

Nu am stat să admir prea mult designul ZOE. Partea frontală e simpatică, posteriorul e discutabil, sunt totuși chestii subiective. Mai mult mă interesa să văd cum se conduce. Cum e acel feeling de putere și cuplu instant despre care se tot vorbește la mașinile electrice. Până să am răspunsul la întrebările ”cum?” am aflat că izolare fonică nu prea există aici. Portierele se închid cu un ecou frumos de tablă zdruncinată…
Sunt răutăcios? Nu cred! Acesta a fost doar un prim mesaj, o notificare că am ales să conduc o mașină ”ieftină” în materie de construcție și finisaje, dar nu una nu foarte accesibilă ca preț.

Vorbind de ”ieftin”, aflați că în Moldova, dealerul oficial vă propune spre achiziție modelul Renault ZOE, cu nivel de echipare Life și varianta Z.E. 22, care presupune o baterie electrică de 22 kWh, la un preț de 26.900 de euro! Aceeași mașină, un pic plimbată, până în 50-60.000 km, cu bateria în chirie sau fără ea, costă în jur de 9000 de euro. Asta ca să vă faceți o idee despre valoarea mașinii, nu doar de prețul ei.

Dacă mă gândesc la mașina testată, ca fiind una de 9.000 de euro, atunci are loc în viața mea, mai mult sau mai puțin, cu avantajele și dezavantajele despre care voi vorbi în continuare. Nu o văd însă în garajul meu, la prețul de aproape 27.000 de euro.

Și iată de ce.
Am zis, izolare fonică aici nu prea întâlnești. Silențioasă este această mașină doar pentru că nu are un motor cu ardere internă, care să troncăne să vibreze sau să zbiere și să îți comunice de fiecare dată efortul care îl depune pentru a urca în ture. Asta însă nu înseamnă că nu se face auzit motorul electric, care îți amintește de troleibuze (fără nici o ofensă) sau că nu auzi suspensia ce îți zguduie caroseria în gropi, sau și mai rău, auzi vecinii din trafic, cu motoarele lor, atenție, cu ardere internă! Plus că zumzăitul de centrală electrică ce te însoțește oricând, chiar și în regim de staționare nu este chiar o simfonie.

Levierul cutiei de viteze, îți deschide accesul către aceleași regimuri cu care ești obișnuit pe o cutie automată, P – Parking, R – pentru Reverse, N pentru neutru, D – Drive. Deci totul este simplu. Din păcate atât de simplu că regimul sau modul ales, nu se dublează decât pe ceasurile de bord, iar levierul nu este foarte precis în treptele selectate (cursă scurtă) și poți ușor cupla N în loc de R. Nu ai nici un LED pe consola centrală, care să îți sugereze unde stă levierul, în R, N sau D.

Te obișnuiești cu asta, zic. E doar un remind că te afli într-o mașină ieftină. Hai la drum să vă povestesc mai multe.

Echiparea de bază îți oferă jante R15, cu anvelope cu profil înalt. Ele sunt singurele tampoane pentru drumurile sparte care le avem. Suspensia nu este chiar cea mai confortabilă, respectiv te poți baza doar pe cauciucuri ”moi”. Accelerarea – nu e deloc fulgerătoare, instantă, așa cum mă așteptam eu, dar simți viteza prin prizma izolării fonice sau a frecvenței sistematice cu care iei denivelările în roți. Până la 70 km/h simți totuși că ai avea o rezervă de putere, dar nu pentru foarte mult timp, viteza maximă este de 135 kmh. Cauza vă dați bine seama, este bateria de 22 kWh. Există și varianta de 40 kWh, dar…noi nu am testat-o. Avem ce avem.

O baterie care promite o autonomie de:
A. 240 km, așa cum susține producătorul
B. 210, testată în regim NEDC
C. Cam 170 reali, vara
D. În jur de 115 km iarna.

La noi a fost varianta D, pentru că, autonomia de mers indicată de 100 km pe bord, a coincis cu cele două reprize de câte 50 km. Dacă depui un efort și nu amețești motoarele electrice cu accelerări bruște, obții lejer 120 km. Am reușit și așa un exercițiu. Asta ar presupune un stil de condus foarte liniștit, întârziat, cu riscul de a fi claxonat pentru viteze mici și să îți alegi un traseu cu cât mai multe pante în declin, pentru a-ți alimenta bateriile constant, la frânare în special.

Condusul econom nu mai este deja o satisfacție ci un antrenament. Mereu cu ochii pe baterii și pe autonomie. Aici apare și acel efect advers, ”range anxiety”, fobia de care suferă proprietarii de automobile electrice. Credeți-mă, este foarte frustrant dacă ai o zi mai încărcată în oraș, cu multe deplasări și nu știi când apuci să alimentezi.

Iar alimentarea după cum bine știți se face la priză! Și dacă la o priză cu fast charge, timpul de așteptare pentru o reîncărcare completă este de circa 1.45 ore, atuci la o priză simplă ”de casă” este de peste 13 ore. Nu te-ar deranja dacă mergi la muncă dimineața, o pui la încărcat în parcare și seara mergi acasă. Una peste alta, în jur de 100 km pe zi îi faci lejer, dar fobia pentru autonomie tot te ține în suspans.

Am întâmpinat probleme cu sistemul de climatizare. Mai exact, nu funcționa încălzirea, adică sufla doar aer rece! Un search pe google ne-a relevat faptul că este o defecțiune frecvent întâlnită.

Spațiu pe bancheta spate – nu găsești foarte mult, în special dacă pasagerii față optează pentru o poziție mai relaxantă.

Va trebui să te obișnuiești cu un portbagaj dezordonat. Acolo îți păstrezi cablul de reîncărcare a bateriilor, care, în Moldova, va fi mai mult prăfuit și murdar de la utilizări frecvente și în locuri mai puțin curate sau amenajate.

Probabil că vă întrebați ce mi-a plăcut la acest Renault ZOE, dacă am atâtea de reproșat? Sincer să fiu, nu știu. Cel puțin eu nu mă regăsesc la volanul acestui EV.
*Nu este foarte departe de un Clio sau un Scenic, ca și interior și materiale de finisaj folosite;
*Nu e foarte rafinat, pentru a fi condus pe drumurile din Moldova;
*În versiunea testată, fără cameră video și nici măcar sensori de parcare, mi se pare o mașină excesiv de scumpă – pentru suma de 27.000 de euro;
*Autonomia bateriei de 22 kWh este bună doar pentru distanțe scurte și ordinea de zi fixă, dacă ai deplasări neprogramate și bateria la 50% deja stai cu frica în sân;
*Nu e deloc silențioasă, auzi aceleași zgomote din exterior, plus ai și un zumzăit specific de EV, care pe mine personal, nu mă încântă.

De ce ai opta pentru un ZOE?
*Acces ușor în și din automobil. Extrem de apreciat în condițiile urbane, pe distanțe scurte și opriri frecvente.
*Simplitate în construcție, respectiv și costuri minime în deservire;
*Uiți de schimbul de ulei, filtre, plăcuțe și alte consumabile obișnuite pentru motoarele cu ardere internă
*Consum mizer. În Moldova, un kWh costă 1.99 lei, în timpul testului, pentru 100 km parcurși, ZOE a indicat cam 17 kWh! 35 lei!
*Autonomie mai bună, pe timp frumos.

Concluzie?
De la Renault ZOE nu trebuie să ai nici o pretenție, atâta timp, cât consumul de circa 35 lei, pentru a acoperi o distanță de 100 km/h este ceea ce te face cel mai fericit, iar tu ai minimul necesar de opțiuni! Zero emisii, zero emoții, minim bătăi de cap și foarte prietenos cu mediul.

Datorită lui Renault ZOE, am înțeles că un EV nu poate fi bun și ieftin. Că va trebui să mai treacă ceva timp până ca tehnologiile respective să devină și mai accesibile și, să ne obișnuim încet cu înlocuirea sintagmei de mașină, percepută ca un lux, cu cea de mijloc de transport pentru deplasări din punctul A în punctul B.

Specificații și prețuri: AICI

Mulțumiri EWA Motors, pentru mașina acordată cu multă încredere și realizarea acestui test drive!

Comentarii